Centrul de Informare Turistică este, în țara noastră, un (sub)program relativ nou, apărut în trena unor programe privind extinderea serviciilor turistice prin finanțări europene nerambursabile, așa-numitele fonduri structurale comunitare.
Turismul de calitate și, astfel, aducător de profit, dezvoltator al numeroase altor căi auxiliare legate de el prin nenumărate fire economice, este una din speranțele dezvoltării țării. S-a sperat și încă se speră într-un reviriment deosebit al serviciilor generate de turismul românesc, având în vedere diversitatea peisagistică drept un potențial de bază pe care-l are teritoriul României.
A părut de la început evident că punctul-cheie al abordării acestor programe, în care un rol central îl are pensiunea turistică, îl reprezintă o rezolvare plastică de tip tradițional. Nu e ușor să împaci dihotomia ce apare dintotdeauna între funcțiune - una modernă - și volumetria reflectată mai ales prin plastica fațadei. Apelarea la stilul tradițional, luat ca o remanență fundamentală a specificului local din toate zonele rustice, ar trebui să nu fie o problemă lejeră, efortul constând în a evita căderea întro copiere facilă. Multe tentative pe acest spațiu conceptual cad în clișee ce pot aminti de spiritul dezagreabil al kitsch-ului. În cazul Centrului de Informare Turistică din Peștișani, provocarea este cu atât mai mare, cu cât ne aflăm pe un teritoriu în care ideea de „Brâncuși” și „brâncușian” este definitorie, aproape ca un brand național.
Am plecat, în primul rând, de la o expresie plastică ce pune în valoare prioritar verticalitatea, uzual prezentă în alt concept istoric specific spațiului gorjenesc, cula. Verticalitatea ne poate spune foarte multe în acest caz, generând diverse posibilități în a insera alte elemente tradiționale ale rusticului românesc, cum ar fi arcada, ferestre-arcadă și suporții streșinii, uneori ornamente cu izvor ancestral (care, în cazul acestui Centru, nu au mai fost executate). Astfel, am căutat ca stilul să se raporteze, în cea mai mare parte, la tradiția zonei, printr-o plastică și volumetrie care să amintească de culele și conacele tradiționale.
Din experiență, știm că învelitoarea este un punct forte al esteticii clădirii, ceva mai mult decât înseamnă passpartout-ul si rama pentru un tablou. În cazul de față, s-a optat pentru CREATON, ținând cont, în primul rând, de eleganța acestui tip de țiglă dar, în aceeași măsură, de celelalte caracteristici care o pun în valoare: cromatica sa reușită în valorizarea ambientală și rezistența ei mecanică.
Deși țigla solzi este o apariție târzie în arhitectura tradițională, fiind legată în special de stilul neoromânesc, paradoxal, ideatic exprimă foarte bine mesajul unei învelitori de tip rustic, deși expresia ei ințială este una eminamente urbană. Acest paradox, miraculos, nu poate fi decât explorat și exploatat. Cred că își are originea într-o formă de acceptare a unei viziuni arhitecturale de tip central-european prin invizibile fire ce vin din zona Prusiei, Austriei, Bohemiei, precum și printr-un import din zona franceză. Pe linia central-nordică, într-un fel, țigla- solzi face un pandant cu țigla-olan a zonei mediteraneene pe linia sudică. Zonele deluroase, dar mai ales cele montane, susțin țigla-solzi, de aceea a fost, și în acest caz, prima opțiune.
Proiect: Centru de Informare Turistică (CIT) Peștișani/Gorj;
Autori: arh. Cristian George Brebenel, Ing. Laurențiu Brebenel;
Structura: Ing. Laurențiu Brebenel;
Execuție învelitoare: SC Eurodacos srl;
Administrator: Constantin Grindeanu